Cu o floare nu se face primăvară, dar ea este adeseori prea frumoasă ca să o ignori. De fiecare dată când urc către noua mânăstire din Dealul Sării mă opresc la micul iaz de lângă biserica satului plin de nuferi albi și roșii, parte înconjurat de stuf, acolo unde ai impresia că ești într-o deltă de buzunar.
Poate că este unul din motivele pentru care femeia întâlnită pe drum mi-a spus direct, fără nici o introducere: „Pentru nimic în lume nu aș pleca de aici la oraș!“
