Dacă încă nu ați ajuns la Dalboka înseamnă că nu vă plac scoicile, marea și urcatul cu mașina pe drumuri desfundate și abrupte… 🙂
Bon, scoici mai bune sunt de mâncat la Tyulenovo, de exemplu, dar Dalboka rămâne, așa, ca un fel de capitală a gurmanderiei estivale și se dezvoltă permanent de la un an la altul. (După ce ați coborât panta, spune o legendă urbană, să mergeți întotdeauna la restaurantul din dreapta – așa am făcut și eu, clar că la cel din stânga este mult mai puțină lume, dar nu știu cât adevăr este în povestea asta…)
Rustică, oferind o perspectivă bună asupra a ceea ce toți credem că este ferma de scoici, acolo, în larg, terasa este un loc extrem de aglomerat în plin sezon, dar o poți vizita tot anul – am fost acolo și în noiembrie – și, dacă reziști la briza rece a mării și, uneori, la ploaie, experiența va fi deosebită.
Interesanți sunt și oamenii de acolo, unii sunt chelneri de meserie și e clar că-i vei găsi an de an în același loc, alții sunt tineri studenți care-și petrec vara muncind, iar modul înc are-i privesc pe turiști este altul. Dar, oricum ar fi, bulgăroaicele sunt frumoase, părerea mea!
Am surprins și o scenă amuzantă între un el și o ea. Mi-am imaginat că-l întreabă ceva la modul: „Oare dungile tale se potrivesc cu dungile mele?“ Nu-i așa că ar fi o replică bună de agățat? 🙂 Oricum, e limpede că-l place, chiar dacă face mișto de el!
