Dincolo de râu (un râu Buzău cum nu-mi închipuiam să existe, lat, adânc, trecând alene printre copaci, pe sub maluri înalte) mi-a atras atenția malul scobit, sute de cuiburi de lăstuni (poate, era o oră de liniște, plecaseră cu toții la piață!). M-am apropiat de ele cât a permis teleobiectivul și am descoperit că lumea păsărilor trăia la „bloc“ cu mult timp înaintea oamenilor.
Nu numai că aveau și un părculeț (tufa verde) în față, dar păreau să aibă și probleme cu acoperișul și-ți puteai imagina chiar și certurile între vecini.
Nu am stat mult – poate că rămânând acolo mai mult timp aș fi putut surprinde și ceva păsări – pentru că se treziseră câinii de la stâna din apropiere, mașina era departe și nu voiam să bat recordul la alergare în pantă… 🙂
M-a descurajat un pic și faptul că ea, atât de amatoare de combinații d-astea de culori, gri, cu gris-souris, cu grej și cu negru spălăcit, nici nu a ridicat obiectivul ei, „borcanul“ Sigma, către malul de peste râu… 🙂
