Până când va veni vremea să ne luptăm cu singularitatea tehnologică, definită ca moment în care inteligența artificială devine conștientă de sine, autonomă pe deplin și de necontrolat, în așa fel încât superinteligența ne va depăși, ajutându-ne sau asuprindu-ne, m-aș gândi la consecințe mai mărunte ale automatizării, robotizării și delegării către inteligența artificială a deciziilor de zi cu zi.
Mașina autonomă, inteligentă, fără șofer, va deveni în curând o prezență pe șosele, dar nu așa cum toți ne gândim acum, ca mașina de la poartă în care se poate sui și băbuța de 80 de ani, care nu a șofat niciodată, care va rosti cu glas tare adresa de destinație și va fi dusă acolo printre sute de alte autoturisme fără șofer, ci ca vehicul de transport de marfă, ieftin, eficient, cu un randament ridicat și o productivitate de neatins cu șofer uman.
Mii de camioane care vor porni pe trasee optim calculate, mergând cu viteza maximă posibilă, fără pauze „de o ciorbă“, fără dureri de cap, fără fete de pe centură, fără să fure din marfa pe care o transportă, fără să ascundă pasageri clandestini sau mărfuri de contrabandă, mii de camioane care vor aștepta la descărcare în ordinea corectă și rentabilă, fără să dea un ciubuc ca să fie descărcate înaintea altui transport poate cu marfă perisabilă, fără să fure combustibil, fără să…
Deși asta cu combustibilul o să dispară în cazul camioanelor cu motor electric, deși eu mă gândesc că românul va descoperi el cum să încarce pe șest mașina personală sau bormașina de la bateriile camionului în caz că va mai exista o vreme șofer-om.
Să fii tu beneficiar al unor dividende mai mari, al unor prețuri mai mici, să trăiești tu pe o planetă mai curată, să… Numai beneficii!
Și hai să devin eu, adeptul modernizării, pro-vaccinistul, unul dintre primii oameni activi pe internet în România, un fel de lumpenproletar care dă cu bălegar în camionul inteligent și autonom!
Și să mă întreb, pentru că, inevitabil, se va mai strica un senzor, va apărea un fenomen meteo neașteptat, va porni pe șosea și băbuța de 80 de ani cu carnet de conducere șofând o mașină la nivelul tehnologic al secolului trecut, va trece un stol de păsări prin dreptul pilonului 5G și-l va ecrana cu găinaț, se va face o împărțire cu zero sau cine știe ce altceva ce poate deruta deciziile inteligenței artificiale aflată la volan, cum o să ne asumăm moartea unui om provocată de acest robot-șofer? Până acum au murit pe șosele mai ales cei care erau inconștienți, nu respectau regulile, aveau tot felul de defecte de educație și de comportament, erau vinovați de ceea ce li se întâmplă, sau cei care se aflau la locul nepotrivit și la momentul nepotrivit, dar în preajma primilor, care puteau fi considerați vinovați de moartea lor. Acum cine va fi vinovat? Și cât de nedreaptă o să considerăm noi „moartea statistică“, în care omul o să moară pentru că la o sută de mii de cazuri inteligența artificială ia o decizie eronată, nu pentru că un om greșește și este vinovat?
Mai mult! Și astăzi, de dragul câștigului, sunt hackerite cutiile negre ale camioanelor pentru ca șoferii să poată merge mai multe ore în șir, cu viteze mai mari, ca să ajungă mai repede la destinație sau ca să recupereze timpul pierdut în mod ilegal. Dacă patronul unei firme de transport va altera algoritmul în așa fel încât, dacă apare riscul să piardă mai bine de 15% dintr-o încărcătură perisabilă, algoritmul să ia decizia de a trece la limită sau peste mașina cu pasageri oameni? Pe ideea că oamenii vor reuși cumva să se apere, sau că nu se va afla. Dacă ele, camioanele inteligente, vor fi înzestrate cu „tehnică de luptă“ pentru a bloca un camion rival la rampa de încărcare/descărcare, sau cine știe în ce altă situație pe șosea?
Nu de singularitate îmi este frică în cazul camionului fără șofer, ci de capacitatea omului de a altera, de dragul câștigului, chiar și un algoritm perfect! Și asta nu peste o mie de ani, ci mâine…
