O întreagă istorie a dus la apariția a ceea ce numim generatia Z…
De la generații nenumite la Z
Cu mai mult timp în urmă, o generație își dorea doar să preia, cu orice sacrificiu!, puterea de la cea anterioară ei. Averea era cu totul relativă, pământul nu era al tău pentru că aveai acte pe el, ci pentru că puteai face dovada că-l stăpânești, adică pentru că ieșeau scântei din sabia ta atunci când cineva îți încălca hotarul! Oamenii nu căutau plăcerea imediată, ci poziționarea în legendă, în cronică, în eternitate, și puteau aștepta momentul prielnic întreaga lor viață. Puteai să destrami oricând orice rețea, nivelul era atât de jos încât ea se refăcea spontan, ca iarba. Dacă ratai, te retrăgeai într-o mânăstire.
Peste o vreme, am început să ne dorim de la părinți și averea, mobilă și imobilă, pentru că actele începuseră să conteze mai mult decât sabia. Așa că au început să conteze alianțele și trădările, vorbele mai mult decât pumnii. Plăcerile deveniseră cele ale unui sedentar, puteau fi așteptate și un anotimp și erau proiectate să ofere satisfacție pe durata unei vacanțe, altfel nici nu contau. Rețeaua era cât familia de mare și o puteai desena pe o foaie de hârtie. Dacă ratai, te retrăgeai la catedră.
Pe urmă am vrut pur și simplu ca bătrânii să se dea la o parte pentru ca noi să decidem în locul lor având conștiința că suntem mai buni. Dacă era nevoie, pentru asta ridicam baricade și-i condamnam în tribunale revoluționare. Plăcerile încă durau o zi și puteam să le așteptăm chiar și o săptămână. Rețeaua era cât clasa socială de întinsă și putea fi definită prin propoziții scurte. Dacă ratai, te retrăgeai într-o comunitate spirituală.
Am încercat apoi să ignorăm generațiile anterioare și să ne ascundem într-un spațiu virtual, care lor le era inaccesibil. Puteam aștepta și o oră întreagă să obținem plăcerea și ne bucuram de minutele în care o trăiam. Parte din plăcere consta în a le vorbi de sus celor mai bătrâni și a le demonstra că preluăm puterea și averea fără ca ei să-și dea seama cum. Rețeaua a devenit globală și poate fi definită matematic. Dacă ratai, te retrăgeai în muncă.
Acum suntem dați la o parte de o generație vocală, gata să facă spectacol din orice, care nu mai înțelege cum se folosește sabia, la ce bun averea, născută parcă direct în spațiul virtual acolo unde membrii ei știu fără să li se explice că totul este să devii un nod important în rețea. Că plăcerea de a fi un astfel de nod se poate obține sau pierde într-o clipă, așa că lucrurile importante contează și ele doar o clipă. Generația Z. Dacă ratează, se retrag în derizoriul unei vieți mărunte.
Au evoluat sensul și exercitarea puterii, rolul averii, mesajul politic, dimensiunea și calitatea rețelei. Iar deciziile luate de fiecare generație în parte au fost un protest la adresa părinților și o reinterpretare a valorilor bunicilor.
Am pornit de la a ne dori să fim în centrul unei rețele cât mai sigure, eventual izolată de toate celelalte rețele asemănătoare, la a fi parte a celei mai mari rețele posibile, pentru ca azi să ne dorim să fim noduri importante în cea mai mare rețea posibilă. La început era nevoie de putere, apoi de bani, peste o vreme de inteligență, acum câștigă cel mai bun spectacol. Aveam răbdare să așteptăm plăcerea timp de o viață, acum ea nu mai are nici un sens dacă nu am obținut-o în câteva secunde. Asta este generatia Z.
Curioși cum arată generatia Z?
Iată cum arată un adevărat reprezentant a ceea ce numim generatia Z:
