Constanța, vara și iarna, ziua și noaptea… Orice oraș port are farmecul lui aparte, amestecul de naționalități și de obiceiuri, peisajul în care mereu apare limita între aici și acolo, între „pot să merg pe jos“ și „mai departe ai nevoie de o barcă“… Dar bărci pentru toate gusturile sunt astăzi în port.
Și, cum în orice oraș aflat pe malul unei ape te poți orienta ușor – ieși pe malul mării, ieși pe malul râului și mai departe știi încotro să o iei -, este greu să te rătăcești în Constanța, ai mereu senzația de acasă. Sau, dacă ai copilărit pe acolo, așa cum am făcut-o eu, ai mereu senzația că ești acasă, dar că a trecut cineva și a schimbat un pic lucrurile, cât să te pună la încercare, cât să-ți fie mai greu să asociezi amintirile cu locurile…
Sunt locuri a căror frumusețe o descoperi pe deplin doar trecând pe acolo și ziua și noaptea, locuri altfel banale, dar devin „locurile tale“.
Un oraș port are două lucruri importante: portul și distracțiile. Portul merită vizitat măcar așa, de la distanță:
Distracțiile le găsiți voi. Dar fostele locuri de distracție, acum părăsite, precum Cazinoul, pot avea un aer de-a dreptul post-apocaliptic, cu oameni adunați la apus să trăiască ultimele clipe ale zilei:
Altfel, ca peste tot, scene amuzante, oameni care-și văd de viața lor (cald, cald, pentru ianuarie, 9 grade, dar stătea acolo, la fotografiat, cu mâinile goale, cu spatele gol!):
Și, sigur că da, în Constanța mai ai și avantajul că poți să sari imediat în Bulgaria, eventual ca să mănânci scoici pe acolo, că ale noastre au probleme cu actele, deh…
http://vladtpopescu.ro/index.php/2019/09/06/hai-la-scoici/
Iar seara, după ce ai bătut tot orașul vechi, peninsula adică, și ai mâncat ceva bun la Byblos, sau la Nikos, dacă mai ai chef de citit o pagină de carte, îți propun:
https://www.meditative.arts.ro/wordpress/index.php/produs/sare-si-fum-de-vlad-t-popescu/
