Pod peste ape… Undeva peste cursul unui râu cu multe povești cei care se ocupă de drumuri și poduri au dat proba neputinței noastre de a construi ceva la modul temeinic… Nu știu de ce nu putem, de ce „Dorel“, de ce „merge și așa“…
Locul este cu atât mai semnificativ cu cât, acolo unde noi, generațiile de după 1950, am ridicat un pod, l-am lăsat să se surpe, am încercat în mod inutil să-l reparăm, să-l reconstruim, stă martor un alt pod, se zice ridicat de Saligny, încă funcțional, încă solid…
Deci nu românii sunt defecți, ci ne-am defectat noi la un moment dat…
Acum lucrurile stau cam așa: lângă podul CFR sunt trei poduri, cel în refacere, unul nou de abia început și unul care este o trecere temporară peste tuburi din beton, un fel de drum de șantier.
Ideea este că pe acolo, cu mașina, nu se mai trece de peste un deceniu, nici nu mai contează de când, între timp alții au făcut poduri peste prăpăstii, peste fluvii, peste…
Una peste alta, măcar este fotogenic… 🙂 De pod avem nevoie de când nu mai știm să trecem prin vadul apei, doar că am ridicat o vreme poduri trainice, apoi am uitat cum se face…
Altfel, cumva, nici noroc nu prea avem, viiturile țin șanierul pe loc sau îl dau înapoi…
Imagini de pe același râu, undeva mai la vale: http://vladtpopescu.ro/index.php/2019/09/09/la-bloc/
