Cucii din Brănești, carnavalul din Ilfov, marchează venirea primăverii, reluarea ciclului vieții și al morții, în acel mod violent-festiv menit să atragă atenția, să devină memorabil și să permită înnoirea. Probabil că obiceiul pre-creștin și cu siguranță pan-balcanic (Grecia și Bulgaria) s-a păstrat asimilat fiind cu un carnaval creștin, care, pe lângă jocul pe marginea morții, pe lângă speranța învierii, aduce negocierea, trăirea, consumarea tuturor pulsiunilor negative la intrarea în post, dar și libertatea de exprimare la modul absolut.
Dacă măscărirea preotului de Iordănit (http://vladtpopescu.ro/index.php/2020/01/08/iordanitul-carnavalul-popular-de-la-brebu/ ) poate să aibă în spate o uitată dezbatere pe marginea preoției lui Ioan, prezența preotului ca personaj/mască la cuci este mai degrabă amintirea preotului-vraci, sau a preotului-vrăjitor care îl învie pe cioban după ce proferează măscări la adresa lui. Iar față de preot aveai, nu-i așa, voie să vorbești liber doar de carnaval.
Și, așa cum ne învață carnavalul venețian, și față de stăpânii locului tot de carnaval ești liber să vorbești, iar ei, stăpânii, coboară mascați printre oameni și susțin momentul de defulare ca să-și asigure liniștea în restul anului.
Apropo de acest aspect este interesant că fenomenul a fost reluat, salvat, păstrat de sus în jos, de conducători, chiar și în anii comunismului. Nu oamenii de rând s-au zbătut să-l păstreze, să-l inventarieze, să-l facă mai bine cunoscut și peste hotare, ci conducătorii locali, primarii, directorii instituțiilor școlare, alte notabilități. Aspectul este sesizat și explicat de Gerald W. Creed apropo de kukerii din Bulgaria în a sa Masquerade and Postsocialism: Ritual and Cultural Dispossesion in Bulgaria, „Cu festivalurile, conducătorii sperau să redefinească și să relocheze ritualurile satului care putea fi puse sub semnul întrebării din punct de vedere ideologic (ca superstiții) sau puteau deveni chiar amenințătoare politic (grupuri mari de bărbați mascați) în spectacole folclorice urbane bine controlate și organizate.“
Și, apropo de liber vs. organizat, și la Brănești este ușor de sesizat că parada oficială, spectacolul oficial este una, un spectacol folcloric de bună calitate și bine organizat de altfel, iar fiorul popular și costumul celor care nu sunt susținuți de instituții reprezintă altceva, de unde și apariția măștilor tot mai contemporane, chiar hipsterești, și dorința oamenilor simpli de a se ciomăgi un pic unii pe alții așa cum o cere tradiția.
Oricum ar fi, Cucii din Brănești este un carnaval viu, la care merită să participi: http://www.cuciidinbranesti.ro/index.php/ro/obiceiul-cucilor
Măcar pentru vată de zahăr, un balon, o mască, muzică și veselie.
