Fără a ne reduce la animale, dar ținând cont de întreaga noastră evoluție, de la stadiul de animal la stadiul de om, putem spune că tot ceea ce facem se raportează la frica de moarte și/sau la pofta de sex, adică la instinctul de conservare și la perpetuarea speciei, și că le abordăm prin aceleași două metode, luptă sau fugi, și că, din această frică și această poftă, cresc fractal chiar și cele mai sofisticate și înalt intelectuale/spirituale acțiuni ale noastre. Faptul că ele se întrepătrund complică un pic identificarea prezenței lor, iar faptul că raportul de intensitate este cam de 4 la 1 poate să ne deruteze uneori.
De ce nu sunt egale? Pentru că, dacă nu-ți iese cu sexul, poți să mai încerci și mâine, însă, dacă nu-ți iese cu supraviețuirea, oricum nu mai pupi tu sex… Dar cum alegem noi dacă luptăm cu dușmanul sau fugim de el, dacă o abordăm sau îi întoarcem spatele? Trei elemente concură la alegerea făcută: cunoașterea de sine, împăcarea cu sinele și stăpânirea de sine.
Sunt și pașii evoluției personale, de altfel, căci de ei depinde ca alegerea să fie tot mai pragmatică, tot mai eficientă. Mă cunosc, știu cât de bun sunt în luptă, dacă știu cât de bun sunt în luptă și mă împac cu ceea ce sunt nu iau decizii eronate, mă controlez, mă angajez în luptă doar când am șanse mai mari de succes. Sau știu cât de atrăgător sunt, mă împac cu nivelul de așteptare la care corespund și risipesc sau nu resurse cu speranța de a cuceri un partener.
Doar că nu suntem niște roboți, nu ne auto-cunoaștem decât treptat, nu ne controlăm decât prea târziu, iar raportul de 4 la 1 imprimă oricum o mișcare și o incertitudine, așa că viața noastră este mult mai diversă decât ar părea la prima vedere. Unii spun că există 36 până la 39 de scenarii de relaționare posibile, atât în luptă cât și în dragoste, alții propun să ținem cont și de aspectele preponderent fizice, emoționale, mentale sau spirituale ale situației, ale relației, așa că nu ne putem plictisi!
Arta este frică de moarte ca ritual de încurajare pe front sau la vânătoare, dar și parte a ritualului de curtare, așa cum medicina este ușor de înțeles frică de moarte, dar și sporire a potenței, reducere a mortalității infantile.
Așa că, întotdeauna, o să rezistăm în fața epidemiilor, a războaielor, a crizelor economice, a calamităților naturale reducându-ne ideile, poftele, sistemul de valori la valorile de bază. Cât stați în casă, recurgeți la pofta de sex, dar, când ieșiți pe stradă, nu uitați de frica de moarte! 🙂
Dacă ți-a plăcut textul ăsta, citește cartea mea ca o varză, sau, mai bine spus, talmeș-balmeșul de idei din ea – o colecție de articole pe diverse teme mai mult sau mai puțin spirituale prin care încerc să deschid cititorilor ferestre către subiectele care mă interesează:
https://www.meditative.arts.ro/wordpress/index.php/produs/sare-si-fum-de-vlad-t-popescu/
