Da, Tozgrec, romanul lui I.P. Culianu, ar fi putut fi un adevărat Codul lui DaVinci dacă autorul nu și-ar fi dorit să fie mai mult, mult mai mult decât un bestseller, iar soarta n-ar fi făcut ca el să apară postum, fără să fi avut loc dialogul editor-autor. Ca mai toți autorii de talia sa, Culianu cu siguranță și-a dorit ca romanul lui să fie un succes, un Numele trandafirului măcar, să fie vândut în milioane de exemplare, dar fără ca asta să întineze imaginea profesorului Culianu.
Scris altfel, fără acest dublu pariu în minte, s-ar fi citit în metrou, în vacanțe, în fotoliul preferat și, de ce nu, chiar pe budă, peste tot unde te poți cufunda în carte ca să citești cu sufletul la gură uluit de imaginația autorului.
Dar, așa cum a ieșit, Tozgrec nu este doar prea sofisticat, cu prea multe cuvinte de căutat în dicționar, mai ales de mai tinerii cititori, cu prea multe descrieri și meditații și prea puțin dialog și acțiune, ci este și mult prea solicitant.
Despre Codul lui DaVinci ai putea spune că este filmat cu un obiectiv cu autofocus, drept care imaginea este permanent clară, în timp ce Tozgrec este filmat cu un obiectiv cu focus manual, cu zoom, drept care chiar autorul trebuie să regleze permanent distanța focală, să pătrundă adânc și să se retragă atunci când imaginea devine neclară, ceea ce este plăcut pentru cititorul avizat, dar de neacceptat pentru cel care-și dorește divertisment de tip gumă de mestecat.
Și diferența mai vine din ceva: dacă Dan Brown a preluat pe nemestecatelea speculațiile altor autori (Michael Baigent, Richard Leigh şi Henry Lincoln, căci nici măcar la sursa primară nu a ajuns) și a pornit la drum cu un sistem de valori, cu niște coordonate istorice și geografice clare, Culianu și-a clădit propriul lui sistem de valori, a pătruns în realitate alcătuindu-și propriul lui adevăr, a adus în carte prin propriile sale puteri cunoașterea ocultă și ezoterică, așa că s-a bazat pe un sistem de valori pe care încă îl perfecționa și care poate părea nesigur celui care nu a căutat niciodată fața ascunsă a lucrurilor.
Pentru cititorul căruia îi face plăcere efortul lecturii, este, de fapt, mai bine așa cum a ieșit, chiar dacă autorul a pierdut șansa unui bestseller.
